O familie crestina, care isi intelege rolul si scopul, poate avea o mare influenta in societatea seculara. Familia a fost si este cel mai eficient cadru de educatie crestina. In familie invatam, ne dezvoltam, ne cizelam, ne simtim relaxati si protejati, insa, totodata, provocati si coplesiti.

Alegerile mele, de fiecare zi, influenteaza pe termen lung viata copiilor mei. Vrem sau nu vrem, in bine sau in rau, noi influentam generatia urmatoare. De la timpul in care schimbi scutece, la momentele cand te bucuri cu emotie si lacrimi de diplomele de absolvire, te vei izbi de un lucru pe care-l intalneste fiecare parinte: disciplina, cresterea spirituala a copiilor, educatia, bunele maniere, buna-cuviinta. Desigur, buna-cuviinta poate fi inteleasa diferit in ziua de astazi, mai ales ca, in a doua jumatate a secolului trecut, „principala lipsa de respect era alergatul pe coridoare, tinuta inadecvata (camasa scoasa din pantaloni), mestecatul gumei sau galagia.”[1]

Iata cateva sfaturi din partea unui parinte pentru un alt parinte. Sper ca randurile acestea sa te ajute sa devii un parinte care si-a indeplinit scopul pe care Dumnezeu i l-a destinat.

Fii tu insuti un exemplu demn de urmat. Singura cale de a forma copii buni intr-o lume rea este sa devenim noi, parintii, mai intai buni. Te simti slab cand este vorba de cresterea sanatoasa a copiilor? Si eu ma simt de multe ori coplesita, insa stiu ca atunci cand sunt slab in calitatea mea de parinte, Hristos este taria mea.[2] Doar parintii care isi recunosc slabiciunea sunt capabili sa accepte suportul Lui. Adevaratii pedagogi sunt parintii. Puterea exemplului personal este cea mai convingatoare. Daca vorbele tale afirma un lucru, iar faptele altul, copiii iti vor urma actiunile, nu vorbele. „Exemplul personal nu este doar o cale de a-i influenta pe altii, este singura.”[3]

Incepe de cand este un tanc. Cand incepe acest proces de formare al bunei-cuviinte? Educatia si invatatul au loc in primii ani; insa, chiar si cei care au inceput mai tarziu pot indrepta lucrurile. Scopul educatiei nu este de a creste genii, ci de a forma oameni pentru oameni si oameni pentru cer. Primii ani ai copilariei sunt cei in care copilul se dezvolta moral. Invatati-l de mic ce este ascultarea – acesta este primul element al dezvoltarii constiintei si al simtului moral. In acelasi timp, aplica metode precum mangaierea, incurajarea si iubirea. Actionand astfel, nu vei gresi prea grav niciodata. Atingerea fizica, climatul emotional, tonul vocii si atmosfera familiala sunt resimtite de timpuriu.

Intelege mediul social si adapteaza-ti metodele in functie de acesta. Mediul in care ne crestem copiii este diferit de cel in care am crescut noi. Altele sunt valorile, altul este ritmul vietii, altele sunt problemele de comportament, altele sunt pericolele: presiunea anturajului, consumul de droguri, de alcool, deviatiile sexuale, sectele de natura New Age, satanismul, rebeliunea sociala, racolarea in miscari extremiste etc. Avand in vedere nesiguranta de pe strada si instabilitatea mediului din scoli, educatia de acasa a devenit si mai dificila, dar mai importanta ca oricand. Responsabilitatea parinteasca nu poate fi asumata decat de parinti.

Reguli clare urmate de fiecare. Da-i copilului directie, fixandu-i reguli pe care sa le urmeze. Fiecare membru al familiei trebuie sa-si faca datoria. Chiar si un copilas de patru anisori poate sa-si stranga jucariile, hainele sau hartiile care zac pe jos. Astfel, copilul invata ce este disciplina si ascultarea. De fapt, disciplina este „cheia nobletei copilului bun.” Disciplina este definita ca fiind „totalitatea regulilor de comportament care corecteaza, modeleaza, intaresc sau perfectioneaza pe cineva.”[4] Disciplina nu este nicidecum o metoda de opresiune.

Fapte mici, efecte mari. Nu critica, spune cuvinte intelepte, recunoaste si respecta opinia copilului tau, promoveaza dialogul, comunica pe limba lui.

Inspira-i incredere si bun simt. Ajutati-l pe copil sa-si formeze o imagine incurajatoare despre viata, sa stie sa se comporte. De exemplu, invatati-l sa spuna „te rog” si „multumesc”; cum sa dea mana, sa fie o strangere ferma, simpla, sanatoasa si nu sa dea impresia unui peste mort sau a unui concurs de forta.

Lauda-l in public si mustra-l in particular. Multi parinti se tem sa nu-si compromita astfel demnitatea, sa nu devina ridicoli. De fapt, lauda are un efect terapeutic, intrucat incurajeaza, edifica si aduce bucurie, deschide inima, pentru ca el sa poata accepta mai usor o eventuala corectie. Arata-i ca este o persoana valoroasa prin felul in care il prezinti altora. Spune: „Acesta este fiul meu (fiica mea)!” Intonatia vocii tale ii poate transmite copilului faptul ca-l iubesti si esti mandru de el sau, dimpotriva, ca nu conteaza pentru tine.

Supravegheaza anturajul copilului, dar nu-l sufoca. Incurajeaza-ti copilul sa-si aleaga cu grija prietenii si apropie-l de persoane de caracter, care vad viata din perspectiva crestina. Ii sporesti, astfel, sansele lui de reusita. Atmosfera primitoare si calda de acasa, ii ajuta pe toti „membrii echipei” sa se simta bine. Astfel, copiii vor avea curajul sa-si invite mai degraba prietenii acasa, decat sa plece ei insisi.

Ajuta-l sa-si descopere specificul si incurajeaza-l in dezvoltarea specializata. Nimeni nu poate excela in toate domeniile, dar putem asigura copilului o educatie care sa-l ajute sa fie cinstit, politicos, vesel, loial, credincios. Nu incerca sa-l transformi dupa modelul tau, invata sa-i apreciezi diferentele. Varietatea determina o dinamica interesanta in familie. Chiar daca fiul tau nu va urma cariera pe care tu ai imbratisat-o, asigura-te ca-i vei da libertatea de a-si urma propriul drum in viata, potrivit darurilor, inclinatiilor si talentelor cu care l-a inzestrat Dumnezeu.

Incurajeaza dezvoltarea lui academica. Totodata, prin citit, copilul isi poate dezvolta vocabularul, pentru ca mai tarziu sa poata deprinde limbajul cursiv si clar, atat de semnificativ in relatiile sociale.

Scoate ce este mai bun din el. Parintele este ca un antrenor, un arhitect sau un sculptor, el cizeleaza si slefuieste conform unui model pe care il are in imaginatia sa. Nu uitati, radacina cuvantului de origine latina educatie inseamna „a scoate, a extrage”, deci, o educatie autentica „scoate” un om dintr-un copil.

Asculta-i ritmul si intelege-i inima. Fii ingaduitor si rabdator. Nu uita ca nici tu nu esti perfect. Probabil ca si tu uitai sa-ti duci hainele murdare la baie, nu inchideai bine frigiderul sau nu stingeai lumina cand ieseai din camera. Copiii nostri vor face multe lucruri exasperante in timpul copilariei lor, insa nu le cautati nod in papura in lucruri care sunt neinsemnate. Freza, hainele (daca nu sunt indecente), stilul de muzica, nu sunt chiar atat de importante. Thomas Jefferson a dat un sfat intelept: „In probleme de principiu, stai tare ca o stanca, in probleme legate de inclinatii personale, lasa-te dus de curent.”

Pregateste-l pentru cer. Este extrem de valoros sa iti educi copiii nu numai pentru viata de aici, ci si pentru eternitate. Copiii tai pot deveni oameni cu care Dumnezeu sa scrie istorie si sa aiba influenta peste generatii; insa, influenta lor incepe prin influenta ta asupra lor.

Scopul educatiei nu este de a creste genii, ci de a forma oameni pentru oameni si oameni pentru cer.