Parinti tineri cu copii mari

Povestiti-ne putin despre familia voastra.

Anul acesta avem 16 ani de casnicie si nu suntem batrani, suntem tineri cu copii mari. Avem trei copii. Cea mai mare are 15 ani, o cheama Esther, apoi urmeaza cea mai mijlocie, Laura (daca este cea mai mare si cel mai mic trebuie sa fie si cea mai mijlocie), a facut 14 ani, iar cel mai mic are 13 ani. E baiat, Timotei. Ei au fost cea mai buna investitie a vietii noastre dintr-o perioada cand am stat in Germania, aproximativ trei ani de zile. Toti trei s-au nascut acolo.

Parintii vostri au fost credinciosi?

Cristi: Eu sunt clujean din tata-fiu, bunic, strabunic. Bunicul din partea tatalui s-a pocait primul, apoi tata. Bunicul din partea mamei a fost unul dintre pionierii penticostali din Cluj. In casa lui a inceput una dintre primele biserici din Cluj, eu sunt a treia generatie de credinciosi din familie.

Cum v-ati cunoscut?

Modul in care ne-am nascut este o poveste lunga si interesanta. Ne-am intalnit intr-un cadru „foarte festiv”. Noi eram fericiti, dar toata lumea plangea. Eram la o inmormantare. Atunci a fost prima data cand ne-am cunoscut si ne-am vorbit. Nu stiam cum sa ne ascundem zambetele cand altii erau foarte tristi. Apoi lucrurile au continuat foarte repede.

Dupa cat timp v-ati casatorit?

Dupa un an si patru luni, in 1990. Dumnezeu ne-a binecuvantat. Dupa un an de zile am plecat in Germania, si dupa alti trei ani ne-am intors cu trei copii. Noi am sperat ca o vom duce bine in Germania, si am plecat cu gandul sa-i ajutam pe romanii de acasa, insa a trebuit sa ne intoarcem.

Ce s-a intamplat?

Totul s-a petrecut foarte repede. Intr-o dimineata a trebuit sa plecam si sa ne intoarcem in tara. Dupa aceea, am vazut ca Dumnezeu a ales sa implineasca dorinta noastra de a-i ajuta pe romani nu asa cum am vrut noi, ci cum a decis El. Biserica in care mersesem in Germania au observat lipsa noastra si, fiind atinsi de Dumnezeu, au decis sa trimita un camion de ajutoare. La scurt timp au urmat altele, si prin noi, intre biserica noastra si biserica lor s-a legat o relatie foarte stransa si astfel multe familii au fost binecuvantate. Aceasta lucrare a durat cativa ani.

Dupa vreo 6 luni dupa ce am ajuns in Romania, am inceput o afacere impreuna cu cumnatul meu. Am facut transport international si Dumnezeu ne-a binecuvantat foarte mult. Lucrurile au crescut si afacerea s-a dezvoltat. Toate acestea s-au petrecut cam timp de sapte ani. Eu am fost unul dintre directori, apoi am devenit actionar in firma. Era interesant: cu cat crestea firma mai tare, cu atat eram din ce in ce mai ocupat si nu mai aveam timp pentru biserica si familie. Nu mai gaseam timp sa merg la biserica sau la alte activitati, insa eu ma scuzam mereu ca sunt foarte ocupat.

Care este diferenta dintre viata unui om de afaceri si a unui om dedicat in lucrarea crestina pentru Dumnezeu?

Estera: Nu cred ca poti fi om de afaceri 100% si sa slujesti in acelasi timp in biserica cu norma intreaga. Spun acest lucru pentru ca l-am vazut la noi. Nu era posibil. Tin minte cand faceam targ cu Dumnezeu: „Doamne, macar o joi pe luna sa vina la biserica!” A fost un timp de criza, de rugaciune si de asteptare, insa Dumnezeu a lucrat si cand a decis sa se implice mai mult in biserica s-a si lasat de afaceri.

Regreti ca ai lasat afacerile pentru lucrarea lui Dumnezeu?

Nu regret, pentru ca Dumnezeu mi-a dat o lectie foarte buna. Sotia ajunsese la capatul puterilor. Veneam acasa, si copiii dormeau deja. Firma mergea bine, insa Dumnezeu avea un alt plan pentru mine.

Cum ai simtit chemarea lui Dumnezeu?

Niciodata n-am vrut sa renunt la afacere, pentru ca mergea foarte bine. Am avut ocazia sa intru in politica si sa fac o cariera din asta, dar Dumnezeu a ingaduit o criza prin care m-a dezlipit de afaceri. Altfel, nu cred ca as fi reusit. Ruptura ar fi fost prea mare. Dumnezeu a creat cadrul in care eu am decis sa renunt la partea mea de actiuni si nu mai vreau sa fiu implicat in afaceri. Mi-a fost foarte greu sa spun „Nu!”, si inca imi este in anumite cazuri, dar a trebuit sa invat sa-L ascult pe Dumnezeu.

Estera: Eu ma rugam lui Dumnezeu sa aduca ziua in care Cristi sa lucreze pentru El, nu pentru faraon. Am ajuns la capatul puterilor, si cand spun asta, chiar asa a fost, nu mai puteam suporta. I-am zis asta lui Dumnezeu, si El a intervenit. In doua ore, Cristi mi-a spus decizia pe care a luat-o.

Asadar, tu ai vazut decizia lui de a renunta la afaceri ca un raspuns la rugaciune?

Estera: Da, a fost un raspuns la rugaciunea mea de ani de zile. Am decis ca nu voi inceta sa ma rog pana cand nu voi primi raspuns. Stiam ca nu merge spre bine; nu era nici in familie, nici in biserica. Incepusem sa avem doua vieti paralele. El era afacerea, iar eu eram „Marele Preot”; si mama si tata in casa.

Cristi: Am fost la ordinarea unui prieten, iar acolo s-a predicat despre dedicare in lucrarea lui Dumnezeu. Eu mai auzisem astfel de predici, dar atunci am realizat ca Dumnezeu imi vorbeste mie. Eram la rascruce de drumuri. Doream sa intru in lucrare, dar ma mai gandeam si la business. Am dorit sa le imbin, dar sentimentul ca am o lucrare de facut era foarte puternic. Am vorbit atunci si cu copiii. Am luat decizia impreuna cu ei. A fost mai bine asa. Dupa acest episod am decis sa merg la scoala, la seminar.

Cum ati ajuns sa va implicati in organizarea conferintei ,,Voia lui Dumnezeu in familie’’ si, mai nou, in lucrarea barbatilor?

Dumnezeu a tesut lucrurile. Am fost la mai multe conferinte, si Cusman mi-a propus sa ma ocup de familiile din Cluj. La inceput am refuzat, pentru ca eram inca in business, dar dupa aceea am acceptat si lucrurile s-au dezvoltat. La prima conferinta de care eu m-am ocupat au venit 10 familii din Cluj, iar acum au venit 140.

Familiile care au fost la conferinta incep sa fie din ce in ce mai active si acum avem deja relatii in fiecare biserica si oameni care se ocupa de organizare, de strangerea banilor si de motivare. Nu este o lucrare pe care o fac singur, sunt multi care se alatura. Se vede din ce in ce mai evident nevoia de lucrare pentru familii. O conferinta, o revista, o televiziune sunt foarte importante pentru a fi axate pe nevoile si problemele specifice familiei.

Conferinta are un impact national. Multi au nevoie do o asemenea lucrare. Au tot felul de intrebari si probleme, cu copiii adolescenti de exemplu, dar multi nu vin pentru ca nu au timp. De fapt, nu isi fac timp.

Pe de alta parte, au vazut la noi schimbarea. Am avut familii care ne-au spus: „Vrem sa fim ca voi!”

Pentru lucrarea cu barbatii, de asemenea, Dumnezeu a trebuit sa imi dea un branci. Cusman a venit la Cluj si ne-a motivat sa incepem. Ne-a aratat cartea si, impreuna cu alti barbati, am inceput trei grupuri. Lucrurile s-au dezvoltat.

Care este cea mai mare satisfactie ca slujitori ai lui Dumnezeu?

Atunci cand vad bucurie si schimbare in vietile oamenilor.

Care au fost deciziile bune in relatiile cu copiii?

Estera: Faptul ca i-am implicat in deciziile noastre. O prietena de-a fetei mele mi-a spus despre modul frumos in care a vorbit Estera la scoala despre relatia ei cu mine. Cei mai multi adolescenti au probleme cu parintii. Noi incercam sa ramanem tineri.

Care este secretul relatiilor cu oamenii?

Estera: Cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atat vei vedea nevoile oamenilor si vei simti dorinta de a le implini.

Cristi: Trebuie sa invatam de la Marele Maestru, care a stiut sa Se ocupe de oameni. El avea timp pentru fiecare. El nu-i acuza. Asta cred ca e secretul: nu-i acuza pe oameni. Daca poti, ajuta-i! Ei stiu cand au gresit. Am vazut ca, in momentul in care slujesti, oamenii vad lucrul acesta. Hristos a slujit, slujeste si tu! Slujeste si nu astepta nimic in schimb! Daca reusesti asta, El Isi face lucrarea cum nu stii tu.

Care este scopul cu care ii slujiti pe oameni? Care este mesajul vostru?

Estera: Atat de multa dragoste mi-a aratat Dumnezeu, incat nu as putea spune vreodata.. Eu vreau sa fiu un instrument al dragostei Lui si sa-i ajut sa isi indrepte privirile spre El.

Cristi: Eu ii slujesc pe oameni pentru ca am fost slujit de Hristos si de alti oameni. Imi doresc ca toti sa duca o viata dupa voia lui Dumnezeu, pentru ca in acel moment toate lucrurile vin pe fagasul lor.

Care este secretul unei familii implinite?

Campionii nu sunt cei care nu cad niciodata, ci aceia care nu renunta, se ridica si merg mai departe.