Constatam, fara prea mari eforturi, ca lumea in care traim progreseaza tehnologic, insa regreseaza din punct de vedere moral si spiritual, iar presiunile asupra familiei devin tot mai frecvente.

Noi, copiii Lui, precum si familia crestina, suntem lucrul cel mai scump de pe pamant pentru Dumnezeu; in noi El a pus valori sanatoase si principii solide, pe care vrea sa le pastram si sa le transmitem mai departe. Este normal ca Diavolul - care de la inceput a fost un ucigas si un dusman al adevarului (Ioan 8:44b) si are ca scop sa fure, sa ucida si sa distruga (Ioan 10:10) - sa atace familia si sa o supuna presiunilor de tot felul. El nu poate lupta direct impotriva lui Dumnezeu, lovind astfel in ce are El mai scump – familia.

Observati tavalugul urias care se rostogoleste in spatele nostru, fortandu-ne sa acceptam o lume plina de imagini false, un ritm de viata ametitor – „ca si pilotii de cursa, trebuie sa turam motoarele la maxim si sa mentinem ritmul intreaga zi – fie ca ne aflam acasa, la serviciu sau luam masa.”

Creatorul lumii insa, Acela care a stabilit ordinea, ne-a asezat in aceasta lume zbuciumata cu scopul de a infrunta realitatea dura a vremurilor in care traim, prin modul unic in care am fost conceputi ca barbati sau femei.

Tirania acestor cerinte temporare este evidenta. Cred ca cele mai multe femei crestine isi dau seama de caracterul lor unic inaintea lui Dumnezeu si simt un impuls interior de a si-l implini. Dar este foarte greu sa te impotrivesti vocilor agresive din societatea contemporana care striga: “Fii asa! Fa asa!” Din nefericire, prea multe femei cedeaza presiunilor pe care le exercita alte femei asupra lor. Astazi, femeile sunt apasate de greutatea cerintelor formulate de alte femei: „Toate femeile trebuie sa aiba o cariera”, „Toate femeile trebuie sa aiba copii”... si lista cerintelor continua. Femeile sunt lovite zilnic de aceste torpile.

Personal am fost afectata de aceste „torpile” in perioada in care fiul nostru a fost in clasele primare. Atunci universul meu mi se parea limitat, fara alta perspectiva decat aceea de „a sta acasa cu copilul”. Consideram ca sunt capabila de mai mult cand mi se spunea: „Vai, si faci in fiecare zi acelasi lucru? Ce plictiseala! N-as putea sta acasa nici macar o zi.” Imi sustineam punctul de vedere cu agresivitate chiar, neintelegand deloc de ce slujba de „a sta acasa” este de neconceput intr-o societate emancipata, progresista.

„De ce trebuie o femeie sa se simta vinovata pentru simplul motiv ca incearca sa se bucure de o casa plina de pace, linistita, ordonata, crescandu-si copiii in frica de Domnul, si in acelasi timp fiind devotata lui Dumnezeu si familiei ei?” Daca esti privita de sus de catre o persoana ignoranta sau insensibila pentru ca ai ales sa ramai acasa sa-ti cresti copiii, care-ti spune: „E pacat sa-ti irosesti calitatile tale intelectuale stand acasa!”, poti raspunde cum a raspuns o mama: „Am hotarat ca mintea mea este prea buna, incat nu imi permit sa nu stau cu copiii mei acasa, pentru ca acolo este nevoie intotdeauna de cele mai bune creiere.” Si sustin asta pentru ca, intr-adevar, cea mai importanta si solicitanta cariera pentru care este rasplatita o mama este aceea de a-si creste copiii astfel incat ei sa reuseasca in viata intr-o lume dificila.

„Binecuvantate sunt femeile ale caror soti le asigura un mod decent de viata, pentru ca ele sa nu mai fie nevoite sa lucreze.” (Ed Cole) Desigur, admir femeile care muncesc, admir puterea si curajul lor de a infrunta greutatile de acasa si de la serviciu, insa aici eu ma refer la acele femei care se afla sub presiunea exercitata de alte femei asupra lor si care sustin o uniformizare: „Femeile trebuie...” Cuvantul lui Dumnezeu afirma „nu copiati comportarea si obiceiurile acestei lumi, ci purtati-va ca oameni buni, avand prospetime in tot ce faceti si ganditi. Atunci veti invata din propria experienta cat de bune vor fi caile Sale pentru voi” (Romani 12:2, Noul Testament pe intelesul tuturor).

Am invatat din proprie experienta si am fost eliberata de frustrari atunci cand am inteles ca El m-a facut unica, nemaifiind obligata sa urmez modelul lumii. Am un trup, o minte si un temperament unic. El a pus in mine si in tine o combinatie de interese unice, daruri spirituale, calitati naturale si visuri pe care nimeni altcineva nu le mai are. Nu va mai conformati tiparului altei persoane, nu asteptati ca altcineva sa va spuna cum sa traiti, nu lasati societatea sa hotarasca in locul vostru. Nu-i permiteti sa va-ngroape caracterul unic!

Pe masura ce ne maturizam spiritual, ne simtim libere sa urmam instructiunile lui Dumnezeu si sa raspundem chemarii Sale fara a trebui sa ne justificam in fata unui tribunal imaginar sau sa raspundem vocilor confuze din societatea noastra.

Debora, Estera, Priscila, Maria, mama lui Isus, au fost femei care au fost folosite de Dumnezeu pentru caracterul lor unic. Daca vrei sa fii placuta oamenilor, vei ajunge doar la depresii, confuzie si robie. Daca vrei sa fii placuta lui Dumnezeu, vei gasi cararea implinirii, a pacii si a adevaratei emancipari.