Fratele Lazar Gog este pastor in biserica Emanuel din orasul Anaheim, de langa Los Angeles, dar slujirea lui se intinde dincolo de granitele Americii, peste tot in lume unde exista romani. Este casatorit cu Magdalena de 32 de ani, iar Dumnezeu i-a binecuvantat familia cu doi baieti, Flavius si Calin. A terminat Liceul de Muzica din Cluj in 1973, apoi Seminarul Teologic Penticostal in perioada 1976-1980, obtinandu-si licenta la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Teologie Catolica. Masterul i-a fost acordat in SUA, la „Church of God Theological Seminary”, intre anii 1981-1983. Primul doctorat in Teologie Biblica l-a terminat la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga”. De asemenea, in curand va obtine doctoratul la „Oral Roberts University”.

Sunteti o persoana cunoscuta, dar cred ca unii oameni se intreaba cum sunteti in familie si poate doresc sa cunoasca mai mult despre familia dvs. Spuneti-ne putin despre tineretea dvs. Cum v-ati cunoscut? Ce v-a atras unul la celalalt?

Magdalena: Avem 31 de ani de casnicie si 33 de cand ne cunoastem. Eu sunt din judetul Cluj, sotul e din Salaj. L-am cunoscut la nunta fratelui sau mai mare. Eu aveam 23 de ani, iar el 21 de ani. El a fost la Liceul de Muzica in Cluj. A inceput sa lucreze in biserica; la inceput a format un grup de tineri care cantau si mergeau in misiune.

Nici prin gand nu mi-a trecut ca se va lega o prietenie. Imi placea felul in care predica, cum recita poezii, dar stiind ca e mai mic decat mine cu doi ani nu mi-am putut imagina. Acum avem 31 de ani de casnicie.

V-ati casatorit inainte sau dupa ce ati mers la Seminar?

Magdalena: Inainte cu doua luni de a merge la Seminar. A facut parte din prima promotie de studenti.

Unde ati locuit dupa ce v-ati casatorit?

Magdalena: In Cluj, am stat cu chirie la o matusa.

Lazar: Am dorit sa ne mutam in Bucuresti pe perioada Seminarului, dar nu a fost posibil. Politica de atunci controla miscarea maselor. S-a ajuns pana acolo incat nici familia nu era in siguranta. Daca mergeai la scoala iti dadeau o viza flotanta, iar conducerea Cultului Penticostal putea avea dificultati daca faceai vreo miscare fara acordul statului. Numai daca lucrai intr-o institutie publica puteai sa te muti. Daca as fi mers cu sotia, puteam fi prins si trimis acasa. Cu familia nu puteai sa ai domiciliu, iar ca sa stai in chirie, nimeni nu te lua, pentru ca era destul de riscant.

Si ati facut drumul Bucuresti-Cluj periodic?

Lazar: Mai mult in vacanta, pentru ca fratii din conducerea Cultului din acea vreme, desi trebuie apreciati pentru credinta si curajul lor, la capitolul familie au fost mai saracuti. Foarte greu se dadea acceptul sa poti sa iti vizitezi familia.

Magdalena: Imi amintesc ca ambii copii s-au nascut in aceasta perioada. S-a dat o lege cand s-a nascut al doilea copil ca numai tatal poate sa inscrie copilul. Fratele meu a incercat sa faca acest lucru, dar nu a reusit, iar lui Lazar nu i s-a dat acordul sa vina sa inscrie copilul. I s-a spus chiar ca va fi exmatriculat daca o va face. Ne-a fost foarte greu, pentru ca in acea perioada fratii nu intelegeau valoarea vietii de familie.

Lazar: A fost o paguba prin invatatura pe care o promovau, pentru ca au inversat prioritatile. Mai intai trebuie sa fie familia, apoi biserica sau lucrarea. Asta a caracterizat Biserica Penticostala din vremea aceea si e trist ca uneori sunt lideri care inca mai promoveaza aceasta invatatura. Cuvantul apostolului Pavel spune ca, daca cineva nu e in stare sa ingrijeasca de familia lui, nu poate sluji in biserica. Acea perioada insa ne-a calit si ne-a facut sa fim aproape unul de celalalt.

Imi dau seama din descrierea dvs. de conditia pastorului din acea vreme. Stiu ca, in calitate de pastor, fratele Gog era plecat mult timp. Cum a fost conditia sotiei de pastor in acea vreme si cum este ea acum? Care sunt bucuriile, frustrarile?

Magdalena: Esti pusa intr-o pozitie foarte dificila, sa indeplinesti si rolul de mama, dar si tata, in acelasi timp. El era mai tot timpul plecat, a fost foarte greu. Acum mi-e rusine de modul in care m-am comportat atunci, pentru ca nu am stiut mai mult. Stiu ca L-am suparat pe Domnul prin atitudinea mea, dar Ii multumesc pentru ca ma aducea cu picioarele pe pamant si-mi arata unde greseam. Mi-am dat seama ca El a investit in noi si ne-a acordat increderea sa fim lucratori impreuna cu El. Acest lucru mi-a dat curajul si rabdarea necesara sa trec peste toate. De la doua luni si jumatate dupa nunta, el a fost mai tot timpul plecat.

Din ‘99 pana acum nu am mai fost in Romania; el vine de 3 ori pe an. Eu fac doar bagaje. Si nu merge numai in Romania, ci oriunde sunt romani. Fiind pastor si la biserica Emanuel, este legat si de problemele bisericii de acolo. Nu a fost usor nici pentru mine, nici pentru baieti. Am ajuns pentru o perioada destul de lunga sa-l avem pe Lazar doar in poze. Fiecare dintre noi, inainte de culcare, aveam poza preferata pe care o pupam.

Flavius s-a casatorit acum doi ani. Cand avea 24 de ani, mi-a spus ca ii este dor de tata: „Nu trebuie sa faca nimic, vreau doar sa stiu ca este aici, acasa, asta imi da o siguranta!” Asa a fost toata viata de casnicie, cu dorul si asteptarea, cu bucuria revederii si tristetea despartirii.

Cand v-ati casatorit v-ati imaginat acest scenariu al vietii?

Magdalena: Da, dar nu de o asemenea anvergura; ne gandeam doar la Romania. Am crescut intr-o familie numeroasa, intr-un fel, la noi in casa era biserica. Astfel, mi-am dat seama cum e sa fii in slujba Domnului. Duminica erau oalele pline de mancare pentru musafirii care veneau la biserica. Am muncit toata viata. Nu am avut o copilarie sau o tinerete prea usoara. Dar Ii multumesc lui Dumnezeu pentru sotul pe care mi l-a dat. Este o binecuvantare pentru mine. Chiar daca aveam putin timp impreuna, am stiut sa-l pretuim si sa-l petrecem diferit.

Ce v-a motivat sa va sacrificati pentru sot si pentru copii?

Magdalena: Dragostea pentru Domnul si porunca Lui: „Sa ne iubim aproapele.” Am invatat slujirea de la parinti. Chiar de la tata, care a trecut printr-o perioada grea, dar in ciuda acelui eveniment, toti copiii lui slujim Domnului.

Cum ii vedeti pe copii? Doresc sa slujeasca lui Dumnezeu in acelasi fel in care a facut-o tatal lor, intr-o lucrare full-time pentru Domnul?

Magdalena: Eu mi-am dorit si m-am rugat: „Doamne, eu vreau sa Te slujesc impreuna cu copiii mei, nu vreau ca ei sa slujeasca Diavolului.” Asa cum Moise, cand a iesit din Egipt, a spus ca nicio unghie sa nu ramana, am zis si eu ca nimic din casa mea sa nu fie castigat de cel rau. „Sfinteste, Doamne, toata casa mea si tot ce ne apartine.”

Acum ei slujesc in biserica, mai ales prin muzica. Cel mare este dirijor de orchestra, si amandoi canta la instrumente. Cel mic nu e casatorit. E trimis de biserica sa predice Cuvantul si este foarte placut in biserica. Cei din conducerea bisericii il apreciaza foarte mult si insista sa mearga la o facultate de teologie, chiar si sotul meu l-a indemnat, dar el inca spune ca doar Domnul trebuie sa ii vorbeasca, altfel nu se duce.

Ei au vazut sacrificiul nostru, nu aveam o duminica fara musafiri. Nu am avut prea mult timp pentru ei, si baiatul cel mare a zis ca el nu vrea sa mearga in campul Evangheliei, dar Il iubeste pe Domnul si face tot ce poate pentru El.

Pe la 15, 16 ani, pentru prima data am fost plecati amandoi in Romania, iar ei au continuat sa mearga la biserica. Cand ne-am intors, fratii din biserica ne-au spus ca se vede ca baietii Il iubesc pe Domnul, pentru ca nu vin la biserica doar cand suntem acasa, ci si atunci cand lipsim.

Puteti sa faceti o comparatie dintre cum era viata de familie atunci cand ati plecat din Romania si cum ati gasit-o acum? Puteti sa faceti o comparatie intre stilul de viata al familiilor romanilor din America si al familiilor din Romania?

Magdalena: Eu vreau sa va laud pentru schimbarile ce s-au facut aici si cred ca sunteti mult mai deschisi la nou decat sunt fratii din America. Ce am vazut aici la conferinta de familie m-a facut sa lacrimez mult pentru multe biserici romanesti din State, care nu accepta schimbarea. Slava Domnului ca sotul meu a pregatit biserica Emanuel sa fie deschisa la nou, desigur, nu prea mult ca este periculos.

De ce sunt mai rigizi romanii din America decat cei din Romania?

Lazar: Este o problema complexa si pentru cei din emigratie. In primul rand, e o problema de identitate, lupta pentru ea luand decizii ciudate. Bisericile romanesti sunt comunitati inchise. Acum a aparut o televiziune crestina. Accesul la viata publica era limitat. Le este frica sa nu-si piarda identitatea de limba, cultura, stil de inchinare. Le este frica de americanizare. Sunt efecte ale vietii legaliste pe care au adus-o cu ei in America, din Romania. Este si fenomenul ca tot ceea ce nu au stiut sau e nou, li se pare rau.

In al doilea rand, avem de-a face cu frica de schimbare. Aceasta rezistenta la schimbare creeaza probleme in familie, in biserica, in societate, in comunitatea romaneasca din America. Pana si Biserica Ortodoxa din America isi pastreaza obiceiurile din momentul emigrarii, din anii '70, '80.

Din consilierea pe care o faceti, care sunt cele mai frecvente si mai grele probleme ale vietii de familie din Romania si America?

Lazar: Problemele sunt aceleasi pretutindeni. Exista multa rigiditate in familie, sotul si sotia sunt inflexibili, necooperanti, sotul nu stie sa comunice, sotia doreste sau comunica prea mult, din nefericire si probleme de infidelitate.

Spre deosebire de Romania, noi nu avem problema de a vedea la televizor ceea ce nu te astepti sa vezi. In America, cand deschizi televizorul, nu ai surprize de a vedea in mijlocul stirilor tot felul de reclame cu continut licentios. Poti sta cu copiii linistiti la televizor si sa nu ai teama de ce poti vedea la televizor.

Azi, tinerii sunt invadati de un val informational, dar nu intotdeauna cel mai bun. In Romania esti invadat din toate partile de reviste, reclame, imagini, o avalansa de care nu poti scapa. In America trebuie sa platesti special pentru astfel de canale Tv, pe strada sunt magazine speciale, in magazinele obisnuite sau pe programele generale nu gasesti asa ceva. Astfel, familiile din Romania au fost afectate din cauza acestui val de senzationalism.

Se duc familiile in America la consiliere?

Lazar: In America da, se duc, sunt deschisi, sunt constienti de nevoia de consiliere.

Care este opinia dvs. despre raportul psihologie-teologie?

Lazar: Ma deranjeaza foarte mult cand unii conferentiari au o tendinta extraordinara de a psihologiza familia. Biblia contine multa psihologie, psihologia este un instrument modern, insa prea mult accent pe metodele ei nu este foarte sanatos. Se poate face o imbinare armonioasa intre psihologia crestina si teologia biblica, insa trebuie pastrat echilibrul.

Cum va pregatiti materialul pe care il prezentati la o conferinta de familie? De la nevoile pe care le vedeti, sau de la contextul biblic si dezvoltati ideile?

Lazar: Ma uit la probleme, acesta este stilul meu, si incerc sa raspund la ele. Ar fi irelevanta predica mea daca le-as vorbi numai despre venirea Domnului, iar tinerii ar fi complet dezorientati din cauza problemelor cu care se confrunta in jurul lor: sex, droguri si altele. In principiu, ma rog Domnului si incerc sa aflu care sunt problemele actuale ale Bisericii si ale tinerilor si vreau sa am calauzirea Domului, ma documentez ca sa fiu pregatit pentru nevoile lor. In Fapte 13:36, se spune ca David a slujit generatiei sale. La fel si eu trebuie sa slujesc generatiei mele.

Va place profetia biblica, cum vedeti familia in context profetic?

Lazar: Sunt un cercetator al profetiilor biblice, eu nu fac o disociere dintre familie si vremurile din urma. Familia are o dimensiune profetica si creste in aceasta zilnic. Cand predic despre venirea Domnului, nu o fac pentru a speria oamenii, ci pentru a-i ajuta sa inteleaga mesajul Bibliei. Mesajele despre venirea Domnului nu sunt pentru speriat oamenii, ci pentru motivarea lor sa se pregateasca mai mult, sa se gandeasca la prezent si la viitor.

Conceptul de familie si notiunea de cuplu este redefinit in ziua de azi.

Lazar: Societatea este confruntata cu doua lucruri: corectitudinea politica (politically corect) si adevarul Scripturii. Conform corectitudinii politice toate drumurile duc la Roma, totul este bun, viciul este stil de viata. Daca vrei sa fii acceptat si populat, trebuie sa definesti familia dupa definitia societatii, daca vrei sa fii corect din perspectiva biblica, nu te vei speria de conflictul politic (political conflict). Eu contest corectitudinea politica in biserica. Probabil ca e buna la nivel politic, dar nu in biserica. Adevarul ramane adevar. Dumnezeu uraste minciuna si ipocrizia. Dumnezeu nu Isi schimba niciodata principiile dupa politica nimanui. El a spus ca omul va lasa pe tatal si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, nu de un alt om. Unora le este frica sa spuna adevarul Scripturii din cauza dorintei de a fi populari si spun lucruri pe care oamenii doresc sa le auda. Acesta este un lucru pe care il detest, si anume sa predic pe placul oamenilor.

Care sunt conceptiile care impiedica familia din Romania sa traiasca o viata deplina?

Lazar: O viata deplina este impiedicata de legalismul exagerat. Introducerea in viata de familie si biserica a unor aspecte culturale mostenite, pe care oamenii le-au ridicat in rang de credinta. Si pe vremea Mantuitorului era asa. Multi credinciosi evanghelici au vorbit foarte mult de o sfintenie aparenta, imbracaminte, traditii iudeo-ortodoxe, acoperirea capului ca forma de evlavie. Sunt pentru imbracamintea decenta si pentru respectarea regulilor si autoritatilor Bisericii, dar daca aceste reguli locale sunt institutionalizate si universalizate este legalism, imparatia legii, nu a lui Dumnezeu.

Apoi, oamenii se tem sa isi deschida mintea pentru nou, pentru schimbare. Acest legalism duce, din nefericire, la necrestere, la nematurizarea Bisericii si, in al treilea rand, la complacerea in starea in care se afla o familie si o biserica. Si totul se ruineaza cand se intampla asta.

Care au fost cele mai importante si grele decizii pe care le-ati luat in calitate de parinti?

Magdalena: Sa-i indrum pe copii pe calea Domnului!

Lazar: Am luat multe decizii ca parinti. In primul rand, decizia de a fi o pilda pentru copiii nostri. Ei au vazut lucrul acesta si au incredere in pilda noastra. Apoi, le-am aratat sacrificiul nostru pentru biserica si ei au putut intelege si aprecia lucrul acesta. Le-am aratat dragostea noastra si sunt linistiti in dragostea noastra, incat baiatul cel mare, pe care l-am incurajat sa stea singur si sa-si construiasca o casa separat de noi, a venit dupa un timp la noi cu sotia sa si ne-a spus ca vor sa isi schimbe locurile de munca, sa vina mai aproape de noi. Acest lucru a fost o confirmare a ceea ce am facut pentru ei. Copiii stiu ca miercurea este ziua de post pentru ei si viitorul lor, pentru familie, casatorie si slujire.

Ati luat decizii gresite?

Lazar: Da, cu carul. Cand erau mici ii certam. Toti copiii sunt copii, si copiii de pastor sunt copii. Oamenii se uita cu pretentie la copiii nostri, privandu-i pe copiii nostri sa fie copii. Si ei au acelasi slabiciuni si dorinte ca si ceilalti copii. Ma doare cand membrii din biserica se uita cu invidie la copiii pastorului atunci cand mananca la McDonalds. Este o atitudine de genul: „Vezi ce mananca ei pe banii nostri?” Este o mentalitate injurioasa la adresa lucratorilor lui Dumnezeu, desconsideranta.

Cateodata i-am mustrat prea tare. Ei gresesc, pentru ca sunt copii. Dar nu intotdeauna au gresit ei, si atunci am avut taria de a recunoaste lucrul acesta si de a-mi cere iertare. Aceasta a fost o lectie pentru copii. Si sotia a facut la fel. Ne-am rugat cu ei, ne-au iertat, ne-au imbratisat.

In viata de cuplu, care au fost cele mai bune decizii pe care le-ati luat?

Magdalena: Dragostea unuia fata de celalalt.

Lazar: Au fost si momente in care ne-am suparat sau ne-am certat.

Magdalena: Nu putem spune ca nu ne-am certat, ca alti pastori. Cei care spun asta mint. Cearta este normala.

Lazar: Ne-am certat si ne-am revenit in fire. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Am plans si ne-a fost rusine inaintea lui Dumnezeu, dar transparenta ne-a ajutat. Nu vrem sa parem eroi, suntem oameni normali, suntem acei oameni care dorim sa-L lasam pe Dumnezeu sa ia minusurile, neajunsurile, lipsa de intelepciune ca parinti, sot, pastor si sa ne acopere in sangele lui Hristos.

Care este parerea dvs. despre conferinta de familie?

Lazar: O... Este o initiativa excelenta. Acesta este un lucru bun care l-ati luat din Vest. Faptul ca vin tot mai multi in fiecare an inseamna ca are ecou pozitiv si familiile crestine sunt tot mai curajoase in a-si depasi inhibitiile si prejudecatile: „Noi, crestinii, nu avem nicio problema.”, si sa admita ca inca mai au probleme, se mai cearta, au diferite neajunsuri si au inima deschisa sa depaseasca situatiile de criza.

In biserica aveti o lucrare speciala pentru familii?

Lazar: Da. Am inceput cu studii, conferinte, intalniri speciale (de exemplu, am avut o croaziera in Pacific de trei zile pe un vapor, de ziua mamei. Am avut 118 familii). Este un timp de reimprospatare spirituala pentru familii. Avem lucrare cu barbatii, apoi cu femeile, lucrari pentru tineri, tineri casatoriti, tineri casatoriti cu copii, lucrari pentru cresterea copiilor. Mai avem de lucrat...

Am avut si o piedica prin faptul ca nu am avut o cladire a noastra si nu ne-am putut desfasura cum ne-am dorit. Intr-un an si jumatate speram sa avem cladirea noastra si astfel vom mai stratifica si diversifica activitatile.

Redactor: Corina si Valentin Dedu