Cei care cititi frecvent Romanian Tribune ati observat ca de un an se publica articole si materiale privind proiectul constitutional de protejare a familiei si casatoriei in Romania prin interzicerea poligamiei si casatoriilor unisex. Sunt implicat in acest proiect de la inceputul lui, inca din august 2005. Cand l-am inceput, lucrurile pareau simple. Pe parcursul proiectului, insa, dupa ce am studiat mai multe rapoarte, articole de specialitate, marturii pertinente depuse de personalitati influente in fata congresului American, multe site-uri, si am comunicat cu personalitati si fundatii importante privind protejarea familiei si casatoriei, atat in Romania cat si in afara Romaniei, mi-am pus intrebarea: oare a intrat asa-numita civilizatie crestina in faza in care se poate prezice, cu o oarecare certitudine, ca familia si casatoria ca institutii sunt pe cale de disparitie?

In acest moment nu pot raspunde acestei intrebari nici afirmativ, dar nici negativ. Doar faptul ca o astfel de intrebare se poate pune in 2007 puncteaza insa situatia precara in care se gasesc cele mai vechi si fundamentale institutii umane: casatoria si familia. Cert este ca dusmanii casatoriei si familiei sunt multi, provin din medii de viata diferite, sunt extrem de bine organizati, foarte motivati, poseda resurse financiare si umane impresionante, activeaza la toate nivelurile nationale si internationale, sunt agresivi, au o strategie bine pusa la punct si de lunga durata, si au ca obiectiv fundamental redefinirea radicala si de nerecunoscut a casatoriei si a familiei, practic eliminarea lor ca institutii.

Promotorii acestei miscari internationale provin din toate profesiile, unele dintre ele fiind cele mai importante si influente in societate: profesori universitari, profesori de Drept, filozofi, psihologi, sociologi, oameni de afaceri, politicieni, ziaristi, preoti, pastori, pedagogi, avocati, judecatori, legiuitori, sportivi de performanta, etc. Pe langa ei sunt si o multime de institutii si fundatii care promoveaza avortul, pornografia, imoralitatea sexuala, poligamia, ateismul, separarea Bisericii de Stat, miscarea neopagana. Pe langa atei, promotorii eliminarii casatoriei si familiei provin din toate religiile mari ale lumii: crestina, iudaica si, intr-o masura mult mai mica, musulmana. Cei mai feroce dintre ei sunt cei de provenienta crestina. In contrast, miscarea e practic neglijabila in celelalte mari religii si traditii, precum budismul si hinduismul.

Intrebari legitime care se pot pune sunt: oare ii pasa cuiva? Oare generatiile care vor veni dupa noi vor simti lipsa sau nevoia casatoriei sau familiei? Cum va arata societatea in doar cateva generatii daca, intr-adevar, casatoria si familia vor disparea? Este posibil ca destinul societatii sa treaca printr-o iarna a valorilor fundamentale, un scenariu apocaliptic care pana acum era inimaginabil? Vor putea tehnologia sau noul mod de relationare umana sa inlocuiasca conceptul traditional de familie? Oare vor putea variantele pe care le propun oponentii casatoriei si familiei sa aduca individului fericirea absoluta, pana acum nedobandita? Suntem oare aproape de implinirea visului freudian prin abolirea institutiei familiei, impreuna cu restrictiile asupra manifestarilor impulsului sexual pe care familia clasica le impune? Teologic vorbind, se vor implini vreodata aceste lucruri? Le va ingadui oare Dumnezeu? (1 Timotei 4:3, Luca 17:26-30) Va invit sa analizam aceste perspective impreuna.

In articolul care urmeaza voi analiza structura acestei miscari mai mult sau mai putin amorfe, metodologia ei de lucru, posibilele consecinte si ceea ce oamenii tematori de Dumnezeu trebuie sa faca pentru a asigura supravietuirea celor mai vechi institutii umane: familia.

Voi structura acest subiect concentrandu-ma mai intai separat asupra unor zone geo-politice importante, si apoi asupra situatiei intentionale de ansamblu.

Situatia in Uniunea Europeana

Situatia in Uniunea Europeana („UE”) difera de la tara la tara si este diferita la nivel comunitar si national.

Casatoriile unisex au fost legiferate in Danemarca (1989), apoi in Belgia, Olanda si Spania. Suedia, recent, a adoptat cea mai permisiva lege a casatoriei. Incepand din ianuarie 2008, Suedia va fi primul stat din lume care va ingadui casatoriile „gender neutral”, adica neutre din punct de vedere al genului. Efectiv, genul persoanelor care se vor putea „casatori” va deveni in intregime irelevant. In contrast, pentru moment, in celelalte tari, casatoria va continua sa fie definita de genul partilor contractante, fie de sex opus, fie de acelasi gen. Mai mult, avand in vedere ca Biserica oficiala in Suedia este Biserica Luterana, incepand din ianuarie 2008 va avea responsabilitatea de a oficia toate casatoriile, fara deosebire de aliniere a genului candidatilor. Considerand ca Suedia a legalizat sodomia in 1944, evolutia radicala si rapida a conceptiei despre familie si casatorie in Suedia e intr-adevar uimitoare si ingrijoratoare. Dupa 1 ianuarie 2008, copiii suedezi nu vor mai avea o mama si un tata, ci o pluralitate de parinti de acelasi gen sau de gen opus. Cu adevarat omenirea a intrat intr-o faza noua, cu totul necunoscuta pana acum.

Olanda, si ea a stabilit un record in septembrie 2006, cand, pentru prima data in istoria umanitatii, s-a oficiat prima casatorie trio, unind in casatorie, simultan, o femeie si doi barbati pe baza acceptarii orientarii multisexuale ale partenerilor.

Majoritatea tarilor membre in UE inca nu au legiferat casatoriile unisex. Au legiferat insa parteneriatele unisex, cunoscute, de asemenea, si ca uniuni civile sau uniuni homosexuale. In aceasta categorie se afla tari precum Anglia, Germania, Elvetia, Cehia, Slovacia si Ungaria. Tendinta insa este aceea de a acorda tot mai multe privilegii parteneriatelor unisex, in numele notiunii de „family equality” (egalitatea de familie), si de a elimina in timp diferentele dintre casatorie si parteneriat. In general, parteneriatelor unisex li s-au acordat dreptul de a adopta copii, de mostenire a bunurilor partenerului/partenerei in aceeasi masura in care mostenirile se pot face intre soti, avantaje fiscale, anumite scutiri de taxe, drepturi conjugale, alocatie conjugala, etc.

O minoritate a membrilor UE a refuzat, pana in prezent, si continua sa respinga presiunile din exterior de legiferare a casatoriilor sau parteneriatelor unisex. In aceasta categorie se regasesc Polonia, Estonia, Lituania si Letonia. Guvernul curent de la Varsovia se opune oficial miscarii homosexuale din Polonia, foloseste diferite modalitati sa interzica ceea ce el numeste „propaganda homosexuala” si filtreaza cadrele didactice pentru a asigura ca generatia tanara nu este indoctrinata de miscarea homosexuala internationala. In anii recenti s-a format in Polonia o miscare nationala pentru protejarea familiei si a valorilor familiei, Liga Familiilor Poloneze. Liga pledeaza impotriva avortului si a legalizarii formelor variate de imoralitate sexuala. Situatia din Polonia a atras atat critici, cat si admiratori. Doar in 2007, Parlamentul European a emis doua rezolutii prin care exclude din forul decizional guvernul de la Varsovia pentru pozitia lui antihomosexualitate. In contrast, miscarea internationala pentru protejarea familiei apreciaza pozitiile guvernului polonez si, ca recunostinta a acestui fapt, a tinut al IV-lea congres mondial al familiilor la Varsovia, in mai 2007.

In 2007, Estonia a interzis parada homosexualilor, iar Letonia a limitat-o la doar cateva ore. Manifestantii au fost fortati sa isi tina parada intr-un parc pe care politistii l-au inconjurat si unde publicului nu i s-a ingaduit accesul. In 2006, Letonia a devenit primul stat din UE care a interzis casatoriile unisex prin amendament constitutional.

Franta este un fenomen deosebit. In ianuarie 2006, un raport exhaustiv de sute de pagini a fost inaintat Parlamentului Francez de catre un grup de intelectuali proeminenti cu recomandarea de a nu legifera casatoriile unisex. Vreme de aproape un an, grupul de intelectuali, sociologi, psihologi, moralisti, filozofi si politologi, a studiat fenomenul coabitatiei alternative in diferite tari europene, Canada si Statele Unite. Recomandarea ultima impotriva legiferarii casatoriilor unisex este insotita de recomandarea impotriva acordarii dreptului de adoptare a copiilor in cazul homosexualilor sau cuplurilor homosexuale. Rationamentul e ca sanatatea emotiva, psihica si morala a copiilor necesita cresterea si educarea lor intr-o familie care sa fie formata doar dintre un barbat si o femeie. Raportul, de asemenea, afirma ca ingaduirea adoptiilor de catre cuplurile unisex violeaza drepturile minorilor la o familie, asa cum el este garantat in Conventia Internationala a Drepturilor Copiilor (New York 1988). Notabila e concluzia Raportului francez, conform careia „familia este facuta pentru copil, nu copilul pentru familie”; ca atare, orice aranjamente straine parametrilor sot-sotie violeaza acest principiu si drepturile fundamentale ale copiilor.

Italia nu a legiferat nici casatoriile unisex, nici parteneriatele homosexuale. Presiunea din partea miscarii homosexuale internationale asupra Italiei in sensul acesta este de lunga durata. Reactia publicului italian insa, a fost si ea ferma. In mai 2007, 500.000 de italieni au participat la un mars pro-familie la Roma, incurajat de Biserica Catolica, cerand parlamentarilor adoptarea de legi pro-familie si interzicerea casatoriilor si parteneriatelor unisex. Aceste subiecte au avut impact asupra alegerilor italiene din iunie 2007, care au fost castigate de conservatori. Un exemplu simbolic al acestui rezultat a fost interzicerea unei expozitii fotografice homosexuale in iulie 2007, la Milano, de catre primarul conservator nou ales.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a dovedit, si continua sa dovedeasca, cel putin pentru moment, o marcanta retinere juridica. Pana in prezent, Curtea a refuzat sa recunoasca existenta unui drept al omului la casatorii unisex, a definit casatoria ca fiind „uniunea dintre un barbat si o femeie” si a respins presiunea Suediei de a pune pe picior de egalitate casatoria cu parteneriatele unisex. Tribunalele nationale europene ezita si ele sa emita decizii judecatoresti care, in practica, ar putea avea un efect legislativ. In doar ultimii doi ani, in cateva randuri, tribunalele engleze au refuzat sa recunoasca in Dreptul englez „casatoriile” incheiate de cupluri homosexuale engleze in tari care recunosc casatoriile unisex, cum ar fi Canada.

La nivel constitutional, propusa, dar neadoptata, Constitutia Europeana (2005) nu defineste casatoria sau familia, ci lasa la latitudinea statelor componente definirea lor. In 2006 insa, au aparut primele indicii ca, in viitorul nu prea indepartat, parlamentarii europeni vor initia dezbateri privind definirea uniforma la nivel european a casatoriei si familiei. In cazul acesta, singura modalitate de protejare a casatoriei si familiei la nivel national va fi doar prin adoptarea de amendamente constitutionale. Legile organice nu vor fi suficiente.

Un fenomen ingrijorator, insa, il constituie adoptarea de unele tari europene a asa-numitelor legi „hate speech”. Prin aceste legi se interzice incitarea la ura impotriva minoritatilor. Astfel, legile hate speech sunt folosite de miscarea homosexuala internationala sa elimine orice referinta negativa privind homosexualitatea la orice nivel social. Suedia este un caz clasic. In 2005, pastorul luteran Ake Green a fost condamnat la 6 luni de inchisoare pentru ca a predicat, pe baza Bibliei, impotriva sodomiei si a casatoriilor homosexuale. In 2006 cazul a ajuns la Tribunalul Suprem al Suediei, unde pastorul Green a fost reprezentat de o echipa de avocati crestini de la Alliance Defense Fund din Scottsdale, Arizona. Tribunalul Suprem Suedez a decis ca, chiar daca pastorul Green a violat legile hate speech ale Suediei, dreptul la libertatea de exprimare religioasa este superior acelor legi, si a comutat sentinta.

In articolul viitor vom analiza situatia din Romania.