Partea a II-a: Situatia din Romania

Spre deosebire de Uniunea Europeana („UE”), in Romania situatia e incerta. In fata pericolului evident care confrunta familia si casatoria, politicienii Romaniei nu au luat nicio masura de protejare, dar in acelasi timp nu au legiferat nici parteneriatele homosexuale. De fapt, pe langa decriminalizarea sodomiei, in urma cu mai multi ani, si interzicerea prin ordonante guvernamentale a discriminarii pe baza orientarii sexuale, Romania nu a acordat drepturi sau privilegii specifice homosexualilor din Romania. Pe plan international, miscarea homosexuala din Romania e privita ca fiind „mica, dar galagioasa” („small, but vocal”). La ultima parada din iunie 2007, au participat doar aproximativ 200 de persoane. Impreuna cu Polonia, Tarile Baltice, Grecia, Ungaria si alte cateva tari Europene, Romania este vazuta de miscarea internationala homosexuala ca o tara „homofoba”.

Daca politicienii Romaniei par indiferenti, publicul nu e. In 2006 a inceput in Romania o miscare constitutionala de revizuire a Constitutiei prin interzicerea poligamiei si a casatoriilor unisex. Peste 650.000 de cetateni cu drept de vot au semnat petitia ceruta de lege pentru organizarea unui referendum constitutional. Proiectul constitutional a fost avizat favorabil de catre Comitetul Legislativ al Parlamentului Romaniei in iunie 2006, dar nefavorabil de catre Curtea Constitutionala pe 4 iulie in acelasi an. Decizia Curtii a fost publicata in Monitorul Oficial din 2 august 2007. Cu toate ca numarul de 500.000 de semnaturi pentru initierea referendumului a fost depasit, Curtea a determinat ca doar 10 judete au trecut baremul de semnaturi necesare, din cele 21 de care era nevoie pentru declansarea referendumului. Este de remarcat insa, ca, pe de alta parte, Curtea a acceptat argumentele legale si sociale ale miscarii constitutionale in favoarea amendamentului. Curtea a remarcat ca actiunea civica nu incalca legile Romaniei, drepturile omului, sau dreptul international, si ca natiunea are autoritatea sa isi exprime pozitia privind casatoria si familia in conformitate cu valorile ei fundamentale.

Aceasta da oportunitate Parlamentului si presedintelui Romaniei sa preia amendamentul constitutional sau sa il reinitieze in conformitate cu Articolul 150(1) din Constitutie. Majoritatea partidelor politice din Romania favorizeaza protejarea familiei si casatoriei prin amendament constitutional, insa le lipseste vointa politica de a actiona. Pozitia generala a clasei politice din Romania este ca Romania e o societate pro-familie, o tara crestina in care nu se vor putea ivi sau manifesta tendintele daunatoare familiei si casatoriei ce se manifesta in Europa de Vest. Consolarea aceasta este, insa, efemera. In absenta masurilor constitutionale profilactice, casatoriile unisex, parteneriatele homosexuale, poligamia, adoptiile homosexuale, sau indoctrinarea intr-un spirit necrestin si daunator valorilor familiei si casatoriei, vor putea fi recunoscute legal in Romania indirect, prin extinderea in Romania a deciziilor judecatoresti si actelor legislative ale altor state din UE, care deja au legiferat aceste plagi sociale. Legislatia curenta a Romaniei nu poate impiedica incheierea casatoriilor unisex intre cetateni romani domiciliati in Spania sau Olanda, spre exemplu, care apoi s-ar intoarce in Romania cerand recunoasterea in dreptul roman a casatoriei lor incheiata in strainatate. Singura modalitate profilactica este adoptarea unui amendament constitutional. Instructiv, in sensul acesta, este faptul ca Statele Unite se confrunta tocmai cu aceeasi problema la ora actuala. Cu toate ca majoritatea statelor din Statele Unite ale Americii nu recunosc casatoriile unisex, statele care nu le interzic la nivel constitutional vor fi obligate sa le recunoasca daca ele sunt incheiate in Massachusetts, unicul stat din Uniune care le permite.

Un alt pericol previzibil este ca tribunalele Romaniei, sau chiar ale altor state membre UE, vor putea interpreta Articolul 48 din Constitutia Romaniei, care prezinta casatoria ca fiind o relatie „liber consimtita intre soti”, ingaduind astfel casatoriile unisex si poligamia. In limba romana, cuvantul „sot” e masculin, iar cuvantul „soti” nu limiteaza numarul persoanelor care simultan, sau succesiv, pot contracta aceeasi casatorie. Clarificarea constitutionala a definitiei casatoriei ca „sot si sotie” e metoda preventiva cea mai adecvata pentru protejarea casatoriei.[1]

Din fericire insa, in ultimele luni au inceput sa se auda voci si in randurile parlamentarilor romani care cer protejarea familiei si casatoriei prin Constitutie. In iunie 2007 au avut loc marsuri pro-familie si in favoarea legislatiei pro-familie in opt orase din Romania (Alexandria, Arad, Bistrita, Bucuresti, Constanta, Neamt, Turnu Severin si Timisoara). La aceste marsuri au participat aproape 5.000 de cetateni in toata tara, carora li s-au alaturat si un numar de parlamentari care au pledat public in favoarea protejarii familiei si casatoriei in Constitutie. Este un inceput bun, avand in vedere ca Romania a irosit peste 20 de milioane de euro in mai 2007 organizand un referendum national pentru demiterea presedintelui. Referendumul nu a fost necesar, si in loc sa uneasca, a divizat societatea. Privind protejarea casatoriei si familiei insa, societatea romana e cvasi-unanima. Ca atare, Parlamentul Romaniei poate usor organiza, la un cost similar, dar cu consecinte inestimabile si de lunga durata pentru bunastarea morala si sociala a Romaniei, un referendum national pentru protejarea casatoriei si familiei, si, in fapt, al viitorului ei.

Spre deosebire de SUA, in Romania nu se poate vorbi inca de o miscare nationala pro-familie sau pro-life (pro vita). Romania nu este integrata in miscarea mondiala de protejare a familiei si casatoriei. Ministerele Educatiei si Familiei din Romania nu sunt preocupate de fenomenele care submineaza casatoria si familia. La fel, spre deosebire de Franta, care e preocupata de tendintele negative demografice ale tarii, guvernul Romaniei nu pare ingrijorat de iarna demografica ce se indreapta spre Romania cu pasi grabiti. De cativa ani institutiile de specialitate din Romania conchid ca la mijlocul secolului 21 Romania va avea doar 16 milioane de locuitori. In Romania una din trei sarcini e avortata. Guvernul tarii pare indiferent fata de acest fenomen ingrijorator pe care, de fapt, el l-a initiat prin una din primele legi adoptate dupa revolutia din 1989, libertatea avortului. Eforturile Bisericii Ortodoxe si ale Bisericii Greco-catolice pentru reducerea avortului si promovarea abstinentei in generatia tanara sunt laudabile, dar insuficiente. Organizatii ca Pro-Vita si Darul Vietii educa publicul privind efectele nefaste ale avortului si promiscuitatii, dar ele nu pot lupta singure. Statul roman trebuie sa fie in avangarda efortului de protejare a casatoriei si familiei, mai ales avand in vedere ca este obligat prin Constitutie sa promoveze si sa protejeze moralitatea tinerei generatii.

Un aspect incurajator in Romania este pozitia constanta si consecventa a Bisericii in favoarea casatoriei si familiei crestine, si impotriva tuturor manifestarilor imorale care le submineaza, inclusiv a avortului. Toate cultele religioase din Romania au sustinut proiectul constitutional. Spre deosebire de Biserica luterana sau episcopala din Statele Unite, in Romania Biserica e un reazam al casatoriei si familiei.

Organizatia Accept

    Miscarea internationala homosexuala, antifamilie si anticasatorie, e reprezentata in Romania de organizatia Accept, cu sediul la Bucuresti. Finantata in mare masura de miscarea internationala homosexuala, Accept este o organizatie non-profit cu un buget anual de 750.000 de dolari si 52 de membri. Rolul ei primordial este sa promoveze in Romania agenda miscarii homosexuale internationale, antifamilie si anticasatorie. Lista ei de doleante este interminabila. Accept promoveaza libertatea de manifestare pentru „minoritatile sexuale”, face presiune in Parlamentul Romaniei pentru legiferarea casatoriilor unisex, legiferarea parteneriatelor sau uniunilor homosexuale, adoptarea minorilor si a orfanilor de catre homosexuali, propaganda homosexuala in mass-media romaneasca, in scoli, in universitati, sau adoptarea de catre Parlament a legislatiei „hate crimes” si „hate speech”[2]. Ingrijorator pentru crestini este promovarea ingradirii libertatilor religioase, pe baza invocarii principiului separarii Bisericii de stat, in masura in care altarul sau amvonul sunt folosite pentru a predica impotriva imoralitatii sexuale, inclusiv a homosexualitatii sau avortului.

In Romania, Accept e peste tot si isi lasa amprenta pe toate. Se profileaza pe indoctrinarea tinerei generatii, numindu-si propaganda „educatie”. In ultimii ani a incercat, pana acuma fara succes, sa introduca cursuri de homosexualitate in scolile din judetul Iasi. De asemenea, Accept combate agresiv publicatiile din Romania care se opun manifestarilor sexuale imorale. Nu o data a cerut retragerea publicatiilor care explica homosexualitatea ca un act nenatural sau neinnascut. Se opune abstinentei si promoveaza miscarea homosexuala din Romania ca o „victima” a unei societati intolerante. Cand apar articole in presa romaneasca pe care Accept le interpreteaza ca lezand interesele miscarii homosexuale, isi mobilizeaza membrii sa adreseze scrisori si comentarii virulente autorilor. Intimidarea si injosirea fac si ele parte din strategia lui Accept. Crestinii sunt numiti „cre(s)tini”, si publicului roman i se aminteste in mod constant ca e intolerant, „medieval”, „exclusivist”, si ca are nevoie sa se adapteze lumii moderne in privinta moravurilor sexuale. In ultimii trei ani, Accept a organizat marsuri homosexuale la Bucuresti, la care participa multi straini si personalitati homosexuale importante din Parlamentul European. Accept, de asemenea, cauta sa promoveze protejarea prin legislatie a tuturor manifestatiilor queer[3] si transsexuale, inclusiv schimbarea sexului prin proceduri medicale, cu acoperirea cheltuielilor aferente din fondurile publice. Toate aceste obiective sunt promovate in numele tolerantei, al inclusivitatii si al diversitatii.

Cu toate ca este reprezentata de un numar nesemnificativ de indivizi, miscarea Accept este galagioasa. Prezenta ei la programele de dezbateri in mass-media este frecventa si reprezentantii ei sunt bine pregatiti in arta argumentatiei. Accept foloseste fiecare parghie institutionala si legala din Romania pentru promovarea agendei ei. O institutie propice scopurilor ei este Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. In numele „Drepturilor omului”, Accept obiecteaza la orice manifestare care ar putea sa ii lezeze interesele. Un tipic exemplu recent sunt reglementarile emise de Ministerul Sanatatii care interzic homosexualilor din Romania sa doneze sange. Vazut ca un act de „discriminare”, Accept a reactionat prompt si viguros cu argumentele ei obisnuite, dar lipsite de ratiune: discriminare, intoleranta, ura si aversiune fata de homosexuali, etc.